Ultima dată când am făcut ceva pentru prima dată.
Chiar dacă nu sunt cel mai bătrân om de pe planeta asta, pot să mă mândresc cu faptul că am făcut multe chestii la viața mea. Pe bune!
Pentru a înțelege mai bine de unde și până unde am primit invitația de a face ceva nou pentru prima oară în viața mea, trebuie să știți că în ultimele luni am avut mai multe întâlniri cu reprezentanți ai BRD, pe care ne dorim să-i avem ca parteneri la Festivalul UniFEST. Cu siguranță ați auzit și voi de festivalul studenților din România, cel mai mare și mai tare pe domeniul lui.
Bun. Era vineri după amiază când îmi sună telefonul. La capătul celălalt al firului, o doamnă foarte drăguță de la banca mai sus amintită. În gândul meu, sigur trebuie să fie un răspuns în legătură cu parteneriatul de care vă spuneam. Când colo, ce să vezi?!
”- Alin, ne face o mare plăcere să te invităm la BRD Business Open, turneu de tenis adresat partenerilor noștri, managerii unor companii de top din țara noastră și reprezentanți ai unor instituții.”
Ambițios din fire, zic ”DA”, fără a avea nici cea mai mică ezitare! Mai întreb două-trei chestii, urmând ca restul informațiilor să le aflu dintr-un mail primit ulterior.
Închid telefonul și mă întreb ”TENIS?!”. Da, Grig! Tocmai ai acceptat o invitație la un turneu de tenis fără a te gândi că ultima oară când ai ținut o rachetă în mână (nu paletă, m-a învățat Diana!) a fost acum minim 4-5 ani, când ai și cumpărat-o. Ca să nu mai zic de faptul că la activ, adică în toată viața mea, aveam câteva schimburi de mingi și cred că maxim două ore pe un teren.
Mă obișnuiesc cu ideea, mă autoîmbărbătez puțin și încep să îmi caut partener deoarece era un turneu de dublu. Imediat îmi pică fisa și îmi dau seama că printre prietenii mei există Diana, o super fată, în ale cărei story-uri mereu vedeam rachete, mingi etc. În general toate la 7-8 dimineața. Clar e bine să o sun! Zis și făcut! Vorbesc cu ea, îi explic situația, urmând să îmi dea un răspuns după ce își verifică programul. Mare noroc pe capul meu, Diana it’s in! Aveam la dispoziție câteva zile pentru a face măcar două-trei antrenamente, dar ce să vedeți, cuprins de febra activităților și drumurile la USRSummerCamp, vine ziua meciului. Fără a lua contact cu mingea de tenis.
Vineri, ora 15:00. Mă duc la Arenele BNR, acolo unde în paralel, avea loc BRD Bucharest Open și mă îndrept spre check point. Văzând cât de ”echipați corespunzător” sunt oamenii din jurul meu, aproape că îmi vine să plâng. Eu ca eu, dar cum să fac de râs USR-ul?! Are loc tragerea la sorți, văd că avem primul meci la 17:00 și încerc să dau de Diana care refuza să își facă apariția. 15:30, 16:00, 16:45… nimic! Mă duc pe terenul 8, fac cunoștință cu adversarii, o echipă mixtă, tare de treabă, reprezentanți ai MApN. Oamenii dau drumul la încălzire, eu cu telefonul în mână.
După cum ”au titrat ziarele” după eveniment, în sfârșit apare și Diana. Ca o floare, în adevăratul sens al cuvântului.
Intrăm direct în pâine, iar primul set îl pierdem la 0. Nasol moment.
Cu încurajările Dianei, aflu cum trebuie să batem palma, unde trebuie să stau în teren, cum să servesc și mai important, aflu ce e ”momentum”, adică pur și simplu cum să le ”furăm terenul de sub picioare”. Odată ce am avut momentum-ul de partea noastră, mingile date de mine prin grădinile de lângă s-au rărit și ușor-ușor urc pe val. Punct cu punct! Asta am făcut până meciul s-a terminat. Victoria în tie-break a fost a noastră!
Poate că vi se pare pueril, dar chiar a fost suuuuper tare și am trăit la maxim fiecare minge. Ca să nu vă mai spun de fericirea victoriei!
O astfel de reușită clar trebuia marcată cumva, așa că pe fugă, cu 30 de minute înainte să închidă la Decathlon, ca un adevărat tenismen ce sunt, mi-am cumpărat și eu echipament. Ca a doua zi să speriem adversarii din optimi, am gândit un cadou și pentru Diana. L-am personalizat și am mers încântat acasă. Somn!
M-am trezit la 5, iar convins fiind că nu mă mai ia somnul am oprit toate alarmele posibile și imposibile. Bineînțeles, m-a trezit din somn apelul Dianei cu 15 minute înainte să înceapă meciul. Ca un Speedy Gonzales al vremurilor noastre, spre surprinderea mea, am ajuns la timp.
De data aceasta, nu a mai fost să fie, dar am rămas cu gustul victoriei din ziua precedentă.
Restul zilei și al weekendului am asistat la meciurile din turneul profesionist și mi-am propus să fac și eu asta mai des.
A fost un weekend incredibil, un weekend în care chiar m-am desprins și am uitat de grijile cotidiene, un weekend în care după multă vreme, am făcut ceva pentru prima dată.
Am jucat într-un turneu de tenis și chiar am reușit să mă autodepășesc. În plus, am apărut și în ziar, pentru că reușita noastră a înseamnat mai mult decât experiență, cunoștințe și performanță! A însemnat spirit de echipă și abilitatea de a coopera, lucruri demonstrate din plin de mine și Diana.
Dar tu, tu când ai făcut ultima dată ceva pentru prima dată?
Ultima dată când am făcut ceva pentru prima dată. Chiar dacă nu sunt cel mai bătrân om de pe planeta asta, pot să mă mândresc cu faptul că am făcut multe chestii la viața mea. Pe bune! Pentru a înțelege mai bine de unde și până unde am primit invitația de a face ceva nou pentru prima oară în viața …
