Cu mașina prin Balcani
Cu mașina prin Balcani (România – Serbia – Croația – Bosnia și Herțegovina – Muntenegru – Albania – Macedonia de Nord – Grecia – Bulgaria – România)
A 3-a ediție a EuroTripului, așa cum am denumit vacanța noastră anuală cu mașina prin Europa, a fost ca de fiecare dată MI-NU-NA-TĂ.
Anul acesta am ales să mergem prin Balcani, țări apropiate de România, dar ”underrated” (neapreciate la adevărata lor valoare).
Pentru cei care au ajuns aici și nu ne cunosc, trebuie spus că EuroTripul nostru nu este deloc programat cu mult timp înainte, nu avem un traseu precis, nu avem cazări luate, ci pur și simplu știm în mare cam pe unde am vrea să ajungem.
Mi-am propus să scriu aici, pe alingrigore.ro, pe unde am fost, dar mai ales cum am resimțit noi experiența, ce ni s-a părut cu adevărat interesat și nu în ultimul rând detalii logistice, pe care noi le căutăm de fiecare dată pe net, dar în multe situații nu le găsim (dacă se plătește vignetă sau taxă de drum, unde e mai bine să alimentezi, cât timp merită să aloci etc.).
Suntem convinși că stilul nostru de călătorit nu este unul care se potrivește pentru toată lumea, dar nouă ne place mult și în fiecare an, abia așteptăm următorul #EuroTrip.
Fără prea multe alte introduceri, să-i dăm bice. Am plecat din București vineri după amiază, ceea ce a determinat ca prima noapte de cazare să fie la Drobeta Turnu Severin. De altfel, ultima dată când am tranzitat cazanele Dunării pe malul sârbesc era noapte, așa că ne doream mult să le revedem și pe zi.
Serbia
Am trecut vama pe la Porțile de Fier, iar timpul de așteptare a fost de până în 10 minute.
În Serbia nu am zăbovit prea mult, ci doar am tranzitat-o, cu o singură oprire, la Novi Sad, pe care, de asemenea, ne doream de mult să îl vizităm.
Novi Sad are o populație de aproximativ 370.000 de locuitori, fiind al doilea cel mai mare oraș din Serbia după Belgrad. Este cunoscut în special pentru festivaluri, dar și pentru obiectivele turistice cum ar fi Fortăreața Petrovaradin, Catedrala Sfântul Gheorghe și Piața Libertății.
Orașul este situat pe malurile râului Dunărea și la poalele muntelui Fruška Gora.
În Serbia nu se plătește vignetă, ci doar taxe de autostradă în funcție de distanța parcursă. La intrarea pe autostradă primești un tichet, pe care îl poți achita fără probleme cu cardul la ieșire. Noi am avut: taxă de autostradă spre Novi Sad – 230 RSD (9,78 lei), Belgrad-Novi Sad – 310 RSD (13,19 lei), Novi Sad – granița cu Croația – 300 RSD (12,76 lei), adică un total de 36 lei.
În ceea ce privește combustibilul, motorina în cazul nostru, litrul costa aproximativ 200 de dinari (aproximativ 8,5 lei/l), motiv pentru care am ales să alimentăm în Croația cu 1,41 euro/l (aproximativ 7 lei/l). Ce mi s-a părut interesant e faptul că în Croația, costul combustibilului era același la toate benzinăriile, nu am apucat să cercetez, dar intuiesc că e reglementat cumva.
Un alt aspect interesant e că prețul pentru motorină premium era mai scump cu 44 de cenți (1,84 euro/litru) decât motorina normală, diferența fiind mult mai mare în comparație cu România.
Croația
În Croația am intrat dinspre Serbia, direct pe autostrada care ne-a condus până în capitală, la Zagreb. Am stat aproximativ 2 ore la vamă, dar ca orice român (adică cetățean a cărui țară nu face parte din Schengen, eram obișnuit). NB: am un prieten care a stat și 7 ore, dar știu și cazuri în care în 30 de minute a fost gata.
La fel ca și în Serbia, nu există vignetă, ci sunt doar taxe de autostradă.
Taxa de autostradă de la graniță și până în Zagreb a fost de 18,6 euro, destul de mult dacă mă întrebați pe mine, dar pentru timpul economisit, cred că merită.
În Zagreb am petrecut aproximativ o jumătate de zi, timp în care am reușit să vizităm principalele atracții turistice, cum ar fi Piața Ban Jelačić, Stone Gate, Catedrala Zagreb etc. Orașul este cunoscut pentru arhitectura sa habsburgică, combinând istoria medievală cu o atmosferă modernă, cu numeroase cafenele, restaurante și parcuri. Cu o populație de aproximativ 800.000 de locuitori în zona metropolitană, Zagreb este centrul economic și cultural al Croației.
Din Zagreb am plecat direct spre Parcul Național Plitvice, care efectiv ne-a lăsat fără cuvinte, fiind unul dintre cele mai frumoase obiective turistice naturale vizitate de noi vreodată.
Parcul este unul dintre cele mai faimoase și spectaculoase parcuri naționale din Europa, recunoscut pentru peisajele sale uimitoare de lacuri și cascade. A fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în anul 1979 și este unul dintre primele situri naturale din lume care a primit această distincție. Se întinde pe aproximativ 300 de kilometri pătrați și este compus din 16 lacuri interconectate, dispuse pe mai multe niveluri, alimentate de numeroase râuri și izvoare. Apa este incredibil de limpede și are nuanțe perfecte de turcoaz. Las aici câteva fotografii și video-uri, dar serios, trebuie să îl vizitați.
Din punct de vedere administrativ, intrarea în parc (în sezon) costă 40 de euro, dar merită fiecare bănuț.
Există mai multe trasee, noi am optat pentru H (6-8 ore), dar am făcut o parte și din traseul K2. Aceasta din urmă cuprinde un punct de belvdere, cu o imagine spectaculoasă asupra câtorva lacuri.
Parcul Național Plitvice este super bine pus la punct și are oferă multe oportunități turiștilor, precum hoteluri, restaurante, magazine de suveniruri, bancomate etc.
Noi am ales să luăm cazare chiar în Parcul Național. Am stat o noapte la hotelul Plitvice (direct de pe website-ul Parcului Național pentru că dacă alegeți să rezervați o noapte de cazare de pe Booking sau alte site-uri similare, veți beneficia doar de cazare și mic dejun eventual, nu și de biletele de acces în Parcul Național, dar și prețul plătit va fi doar pentru cazare pe aceste platforme), pentru care am plătit 205 euro (2 persoane, o cameră dublă). În prețul acesta au fost incluse și biletele de intrare în parc (40 de euro/persoană), dar și micul dejun. O chestie super tare mi s-a părut faptul că îți permiteau să vizitezi parcul și a doua zi. Practic, mergeai cu biletele la recepție și îți modificau valabilitatea.
Zic că e super tare pentru că pe noi chiar ne-ar fi bătut gândul să facem și a doua zi un alt traseu, dar marea ne aștepta … așa că am pornit din nou la drum.
Aș mai spune că din Zagreb la Parcul Național Plitvice și din Parc la Zadar, am ales să mergem pe drumul fără taxe, nu din rațiuni economice, ci pur și simplul timpul estimat era același. Mai mult decât atât, am avut parte de niște peisaje superbe, după cum se poate observa și poze.
Zadar este un oraș istoric și pitoresc situat pe coasta Adriatică a Croației. Printre principalele obiective turistice se numără Forumul Roman, Catedrala Sfânta Anastasia și Biserica Sfântul Donat. Orașul este renumit și pentru instalațiile artistice contemporane, cum ar fi Orga Mării și Salutul Soarelui, care atrag numeroși turiști.
În Zadar, am petrecut aproximativ o jumătate de zi, timp în care doar am vizitat, nu am fost la plajă. De aici am pornit pe autostradă spre Split, unde am ajuns în aproximativ 1h30 min. Taxa de autostradă a fost de 8,1 euro.
Split este al doilea cel mai mare oraș din Croația și este renumit pentru Palatul lui Dioclețian, o impresionantă fortăreață romană construită în secolul al IV-lea, care este acum inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO și formează nucleul vechi al orașului.
Alte atracții notabile includ Catedrala Sfântul Domnius, Templul lui Jupiter și Piața Peristil. Split combină istoria sa antică cu o atmosferă modernă. Aici am stat la Plaja Žnjan City, care avea pietre destul de mari, chiar vă recomand să vă luați încălțări pentru apă.
A doua zi, după ce am vizitat fortăreața, am ales să mergem la Bacvice Beach. Aici nu erau pietre, dar plaja era formată mai mult din pământ decât din nisip.
Per total, la modul cel mai sincer plajele de aici nu ne-au dat pe spate, dar orașul merită vizitat pentru valoarea sa culturală.
Dubrovnik, cunoscut drept „Perla Adriaticii,” a fost ultimul oraș vizitat de noi în Croația.
PS: de la Split am plecat spre Sarajevo (Bosnia și Herțegovina) și ulterior am revenit la Dubrovnik.
Este un oraș foarte frumos, renumit pentru centrul său vechi care este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Dubrovnik impresionează prin zidurile sale medievale bine conservate, care înconjoară străzi pietruite, clădiri gotice, renascentiste și baroce. Printre principalele atracții se numără Biserica Sfântul Vlaho, Palatul Rectorului, Catedrala Dubrovnik și strada Stradun, artera principală a orașului vechi. De asemenea, Fortăreața Lovrijenac și insula Lokrum sunt destinații populare.
Dubrovnik a fost una dintre principalele locații de filmare pentru serialul de succes „Game of Thrones”. În serial, orașul a reprezentat King’s Landing (Debarcaderul Regelui), capitala celor Șapte Regate din Westeros. Zidurile, fortărețele și străzile vechi ale Dubrovnikului au fost fundalul pentru multe scene din serial, contribuind astfel la vizibilitatea internațională a orașului. O altă informație interesantă este că Dubrovnik este cea mai aglomerată destinație turistică din Europa, dacă ne raportăm la numărul de turiști per populația locală.
Cele mai aglomerate 5 locuri de vacanță din Europa sunt:
- Dubrovnik (Croația) – 27 de turiști per rezident
- Rodos (Grecia) – 26 de turiști per rezident
- Veneția (Italia) – 21 de turiști per rezident
- Heraklion (Grecia) – 18 turiști per rezident
- Florența (Italia) – 14 turiști per rezident
Topul a fost realizat de platforma Holidu, iar AICI ai articolul întreg.
Bosnia și Herțegovina
În Bosnia și Herțegovina, mai exact în capitala Sarajevo, am ajuns dinspre Split.
Drumul a fost foarte bun, chiar dacă am mers pe autostradă doar aproximativ 30 de km (la intrarea în capitală), pentru care am plătit 3,5 dinari (echivalentul a 9 lei) . La fel ca și în precedentele țări, nu se plătește vignetă, există doar taxe de autostradă.
Trebuie să vă mărturisesc faptul că din punctul meu de vedere Bosnia și Herțegovina este cea mai underrated țară din Balcani (neapreciată la adevărata ei valoare).
Drumul parcurs de noi a fost unul spectaculos, cu numeroase lacuri și munți.
Sarajevo, capitala Bosniei și Herțegovinei, este un oraș cu o istorie complexă și un amestec incredibil de culturi și religii, fiind numit „Ierusalimul Europei” datorită coexistenței între musulmani, creștini și evrei. Orașul este cunoscut pentru diversitatea sa culturală, arhitectura care combină elemente otomane și austro-ungare, precum și pentru rolul său semnificativ în istoria mondială.
Unul dintre cele mai faimoase evenimente asociate cu Sarajevo este asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand în 1914, un eveniment care a declanșat Primul Război Mondial. De asemenea, orașul a fost gazda Jocurilor Olimpice de iarnă din 1984.
Printre atracțiile principale din Sarajevo se numără Bascarsija (vechiul bazar otoman), Moscheea Gazi Husrev-beg, Catedrala Ortodoxă Sârbă, Catedrala Catolică, Sinagoga Veche și Podul Latin, unde a avut loc asasinatul istoric.
Tunelul Speranței (în bosniacă, „Tunel spasa”) este un monument istoric important din Sarajevo, construit în timpul asediului orașului în perioada Războiului Bosniac (1992-1995). Tunelul a fost săpat sub pista aeroportului din Sarajevo și a fost finalizat în 1993.
Acest tunel a avut o lungime de aproximativ 800 de metri și a fost construit de armata bosniacă și civili pentru a oferi un canal vital de aprovizionare cu alimente, medicamente, arme și alte necesități către orașul asediat, care era izolat de forțele sârbe bosniace. Tunelul a permis, de asemenea, evacuarea civililor și a fost esențial pentru menținerea rezistenței Sarajevo în fața unui asediu care a durat aproape patru ani.
O secțiune a Tunelului Speranței (125 metri) a fost transformată într-un muzeu dedicat războiului și asediului din Sarajevo. Puteți explora o parte din tunel și puteți vedea artefacte din timpul asediului. Tunelul Speranței rămâne un simbol al rezistenței și al supraviețuirii, reflectând curajul și ingeniozitatea.
!! Atenție pentru intrarea în Muzeu și implicit în tunel se poate plăti doar cash, în moneda locală (10 dinari/persoană, 26 de lei). Noi am reușit să schimbăm 20 de dolari la un butic de lângă parcare. De asemenea, parcarea costă și ea 2 dinari (aproximativ 5 lei).
Tot în Sarajevo, vă recomandăm să vizitați și Muzeul Genocidului, care conform informațiilor ghidului, este cel mai vizitat obiectiv turistic din țară. Prețul biletului este de 18 dinari de persoană, echivalentul a 45 de lei.
În iulie 1995, forțele sârbe bosniace, sub comanda generalului Ratko Mladić, au cucerit orașul Srebrenica, care fusese declarat „zonă sigură” sub protecția Națiunilor Unite. În decurs de câteva zile, aproximativ 8.000 de bărbați și băieți musulmani bosniaci au fost separați de femei și copii, transportați în diferite locații și executați în masă. Corpurile victimelor au fost îngropate în gropi comune, iar multe dintre ele au fost dezgropate și reîngropate în alte locații pentru a ascunde crimele.
Din Sarajevo am plecat spre Mostar, un oraș pitoresc, situat în regiunea Herțegovina. Apropo de asta, Sarajevo se află în regiunea Bosnia.
Mostar este cunoscut în principal datorită Stari Most (Podul Vechi), cel mai emblematic obiectiv, un pod din piatră construit în secolul al XVI-lea de către otomani, care traversează râul Neretva. Podul este un simbol al reconcilierii și al legăturilor culturale dintre diferitele grupuri etnice din regiune. În timpul Războiului Bosniac, podul a fost distrus în 1993, dar a fost reconstruit și redeschis în 2004. Mostar este cunoscut și pentru clădirile otomane, casele tradiționale și moscheile din centrul vechi al orașului, care reflectă influențele orientale. Moscheea Koski Mehmed Pasha și Muzeul de la Casa Muslibegović sunt, de asemenea, obiective turistice importante.
Mostar este renumit și pentru tradiția săriturilor în apă de pe Stari Most, un eveniment spectaculos care atrage mulțimi de spectatori în fiecare vară. Un video care reflectă cel mai bine celebrele sărituri în apă poate fi vizualizat aici.
Tot în Mostar am servit un platou balcanic binemeritat, la un preț foarte bun, 41 dinari, adică 105 lei. Terasa este Aščinica Balkan II (Str. Mala Tepa 12). (PS: Deși pe internet este menționat că se poate plăti doar cash, noi am putut plăti cu cardul fără nicio problemă).
Trebinje este cel mai sudic oraș al țării și este apreciat pentru atmosfera liniștită și influențele mediteraneene, datorită apropierii sale față de Marea Adriatică.
Unul dintre principalele puncte de atracție din Trebinje este Râul Trebišnjica, unul dintre cele mai lungi râuri subterane din lume. De asemenea, Trebinje este un punct de plecare ideal pentru excursii în Croația și Muntenegru, datorită poziționării sale în apropierea acestor țări. În mare parte pentru asta l-am ales și noi, ca oraș de tranzit, cazarea de aici fiind cu mult mai ieftină față de cazarea din Dubrovnik, următorul oraș pe lista noastră.
Muntenegru
Muntenegru a fost destinația noastră după ce am vizitat Dubrovnik și am făcut o binemeritată baie chiar lângă cetate.
Nici în Muntenegru nu se plătește vignetă, iar în general toate prețurile sunt mai mici în comparație cu România (mâncare, combustibil, cazare etc.).
Prima oprire a fost în Kotor, un oraș istoric și pitoresc situat pe coasta Muntenegrului, la capătul golfului cu același nume. Golful Kotor este considerat ca fiind unul dintre cele mai frumoase golfuri din lume, iar orașul este renumit pentru centrul său vechi medieval, care este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Zidurile de apărare ale orașului se întind pe o lungime de aproximativ 4,5 kilometri și urcă pe versantul muntelui până la fortăreața San Giovanni. Urcarea pe ziduri este gratuită, dar dacă doriți să faceți o drumeție până la fortăreața care oferă priveliști spectaculoase asupra orașului și golfului biletul de acces este de 15 euro de persoană.
Partea bună este că există și o potecă folosită de numeroși turiști care te duce în același loc gratis. Ba mai mult decât atât, startul drumeției pe potecă este indicată chiar și pe Google Maps 😊.
Din Kotor am pornit spre capitala Podgorița pe un drum despre care citisem că este foarte periculos și că ar trebui evitat. Zis și făcut, direct pe drumul acela am luat-o 😊).
Într-adevăr a fost un drum periculos, lung, foarte dificil… ca să vă faceți o idee, un fel de Transfăgărășan și Transalpina unite. În principal zic că era periculos pentru că era foarte îngust, foarte greu reușeam să trec de mașinile de pe contrasens, iar pe alocuri zidul care despărțea drumul de prăpastie lipsea cu desăvărșire. Cu toate acestea, trebuie menționat că a fost și cel mai frumos drum pe care am condus vreodată. Drept urmare chiar îmi doresc să revin și să fac acest traseu și pe timpul zilei.
Podgorița este capitala și cel mai mare oraș din Muntenegru, dar în egală măsură este și cel mai puțin turistic oraș vizitat de noi în acest EuroTrip.
Printre principalele atracții din Podgorița se numără Biserica Învierii, Podul Milenium, Parcul Mareșalului Tito și Podgorica Stari Grad (Vechiul Oraș Podgorica). Chiar dacă Podgorița a fost puternic afectată de bombardamente în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Vechiul Oraș încă păstrează câteva clădiri tradiționale otomane și străzi înguste.
Albania
Din Podgorița am plecat direct spre Albania, care în scurta noastră vizită ni s-a părut un fel de România anilor 2000.
La fel ca și în țările precedente, nu se plătește vignetă, dar există pe autostradă din loc în loc puncte de trecere unde trebuie să plătești. Nu știu exact să vă spun costurile pentru că am ajuns într-un singur astfel de punct, iar când am întins cardul domnului de la ghișeu pentru a plăti, ne-a răspuns într-o engleză stâlcită FREE, FREE, a ridicat bariera și asta a fost. Nu îmi dau seama dacă am nimerit în vreo zi specială, dar cert este că nu am plătit.
Prima oprire a fost în Durrës, un oraș portuar situat pe coasta Adriaticii, fiind unul dintre cele mai vechi și mai importante orașe din țară. Fondat în anul 627 î.Hr. de coloniști greci din Corint și Corcyra (Corfu), Durrës are o istorie bogată.
Amfiteatrul Roman din Durrës, este o atracție turistică majoră și oferă o privire fascinantă asupra trecutului roman al orașului. Orașul are un bulevard larg și animat, care duce spre port, unde puteți găsi numeroase restaurante, cafenele și magazine.
Orașul este, de asemenea, o destinație populară pentru turiști datorită plajelor sale lungi și nisipoase, care se întind de-a lungul coastei.
Următorul oraș vizitat a fost Tirana, capitala și cel mai mare oraș al Albaniei.
Piața Skanderbeg (Sheshi Skënderbej) este situată chiar în inima orașului și este dominată de statuia ecvestră a lui Skanderbeg, eroul național al Albaniei. În jurul pieței se află câteva dintre cele mai importante clădiri ale orașului, inclusiv Muzeul Național de Istorie, Opera și Moscheea Et’hem Bey.
Skanderbeg a fost un important lider militar, recunoscut ca erou național în Albania și renumit pentru rezistența sa împotriva Imperiului Otoman în secolul al XV-lea. Născut în 1405 într-o familie nobilă albaneză, Gjergj Kastrioti a fost trimis ca ostatic la curtea otomană în tinerețe, unde a fost educat și instruit militar. A primit numele de Skanderbeg, derivat din „Iskender Bey”, care înseamnă „Prințul Alexandru”, o referință la Alexandru cel Mare. În 1443, Skanderbeg a reușit să evadeze din serviciul otoman și s-a întors în Albania, unde a ridicat stindardul revoltei împotriva dominației otomane. Timp de 25 de ani, el a condus o coaliție de principate albaneze într-o campanie de rezistență, reușind să respingă multiple încercări ale otomanilor de a cuceri Albania. Skanderbeg a fost recunoscut pentru abilitățile sale de comandant militar și pentru strategia sa de război de guerilă, care i-a permis să câștige numeroase bătălii împotriva forțelor otomane, mult mai numeroase.
Deși Skanderbeg nu a reușit să obțină independența deplină a Albaniei, luptele sale au întârziat expansiunea otomană în Europa de Sud-Est și i-au inspirat pe alți lideri europeni.
Statuile sale sunt ridicate în multe orașe din Albania și Kosovo, iar imaginea sa apare pe moneda națională și pe alte simboluri naționale.
Bunk’Art și Bunk’Art 2 sunt 2 muzee unice amenajate în foste buncăre construite în timpul regimului comunist al lui Enver Hoxha. Bunk’Art 1, situat la marginea orașului, oferă o incursiune în istoria recentă a Albaniei, inclusiv viața cotidiană sub comunism. Bunk’Art 2, situat mai central, se concentrează pe poliția secretă și represiunea politică.
Piramida din Tirana a fost construită în 1988 ca muzeu dedicat dictatorului Enver Hoxha, ulterior, această structură controversată a devenit un simbol al tranziției Albaniei post-comuniste.
După căderea regimului comunist și până în anii 2000, Piramida din Tirana a fost folosită ca sediu temporar pentru birourile NATO în Albania. După ce NATO și-a mutat birourile în alte locații, Piramida a continuat să fie folosită pentru diverse scopuri, dar a intrat treptat în declin, înainte de a fi planificată pentru renovare și reconversie într-un centru cultural și de tineret.
Macedonia de Nord
În Macedonia de Nord am fost și în decembrie 2023 și ne-a plăcut mult. Din păcate atunci am vizitat doar capitala Skopje, nu și Ohrid, iar acum s-a dovedit a fi ocazia perfectă să vedem frumusețile acestui oraș pitoresc, situat pe malul estic al Lacului Ohrid, unul dintre cele mai vechi și mai adânci lacuri din Europa.
Orașul și lacul sunt recunoscute pentru importanța lor culturală și naturală, fiind incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, atât pentru patrimoniul cultural, cât și pentru cel natural.
Printre principalele atracții din Ohrid se numără Biserica Sfântul Ioan de la Kaneo, care este situată pe o stâncă deasupra lacului, Cetatea lui Samuel, un fort impresionant, Biserica Sfânta Sofia, cunoscută pentru frescele sale bine conservate și arhitectura sa bizantină. Biserica a servit ca catedrală episcopală în perioada medievală și se spune că orașul ar fi avut cândva 365 de biserici, câte una pentru fiecare zi a anului.
Datând din perioada elenistică, Amfiteatrul Antic este singurul de acest fel din Macedonia de Nord care a supraviețuit până în zilele noastre. Este folosit în prezent pentru spectacole și evenimente culturale.
Străzile înguste și clădirile vechi (Orașul Vechi) din Ohrid cu multe case tradiționale, construcții din piatră și lemn, reflectă arhitectura specifică regiunii.
Grecia
O destinație care nu era în planul nostru estimativ, dar unde ne-am bucurat de 2 zile de odihnă. Știm cu toții că avem nevoie și de un concediu la concediu. 😊
Prima noapte am petrecut-o în Salonic (Thessaloniki), al doilea cel mai mare oraș din Grecia. Orașul a fost fondat în 315 î.Hr. de regele Cassandru al Macedoniei și numit după soția sa, Thessalonike, sora lui Alexandru cel Mare.
Turnul Alb (Lefkos Pyrgos) este considerat simbolul orașului. Acest turn circular, construit în secolul al XV-lea, este situat pe malul mării și a fost folosit inițial ca parte a fortificațiilor orașului, dar astăzi, Turnul Alb găzduiește un muzeu care prezintă istoria Salonic.
Nu am vizitat foarte multe obiective, ne-am rezumat la plimbări pe promenada de pe malul mării (Nea Paralia), dar vă recomandăm să dați un search pentru că orașul are multe obiective care merită vizitate.
Principalul motiv pentru care am ales să venim și în Grecia a fost pentru a merge la plajă, așa că Halkidiki (Chalkidiki) ne-a fost ”gazdă”. Halkidiki este o peninsulă spectaculoasă din nordul Greciei, situată la sud-est de orașul Salonic, cunoscută pentru peisajele sale naturale impresionante, plajele cu nisip fin și apele limpezi ale Mării Egee. Halkidiki este formată din trei brațe (peninsule distincte): Kassandra, Sithonia și Muntele Athos.
Noi am fost în Sithonia, peninsulă centrală, cunoscută pentru peisajele sale naturale sălbatice, plajele izolate și atmosfera relaxată. Satele tradiționale, cum ar fi Neos Marmaras și Nikiti, oferă o privire asupra vieții grecești autentice, în timp ce plaje precum Kavourotripes, Sarti și Vourvourou sunt apreciate pentru apele cristaline și peisajele pitorești.
Am ales să închiriem o șalupă, lucru pe care mi-l doream de când eram mic. Nu să închiriez o șalupă, ci să conduc una. 😊 Costul a fost de 120 de euro pentru 4 ore + 35 de euro benzina. Partea cea mai faină la o astfel de experiență e că poți să vizitezi toate plajele într-un timp foarte scurt. Practic, ridici ancora și ești gata de o nouă experiență.
Cel mai mult timp l-am petrecut în Blue Lagoon, unde apa cristalină te făcea să te desparți foarte greu de acest loc minunat.
Prețurile în Grecia au fost mai ridicate decât în țările Balcanice vizitate, dar comparabile cu cele din Croația. Nici în Grecia nu plătești vignetă, ci doar taxe de autostradă. Din Salonic și până în Kulata (granița cu Bulgaria) noi am plătit de trei ori (30 de cenți și de 2 ori 3,8 euro)
Bulgaria
În Bulgaria nu am mai oprit, ci doar am tranzitat-o pe ruta Kulata – Sofia – Giurgiu – București. Drumul din Kulata până în capitala Sofia este unul bun, autostradă, cu o mică excepție, însă din Sofia și până la Ruse aș zice că e un chin, cu multe localități și un asfalt destul de prost. În Bulgaria se plătește vignetă, 13 leva (33 lei) pentru 7 zile (în Bulgaria există trei opțiuni pentru vignetă: pentru weekend, pentru 7 zile, o lună, trei luni sau un an. Atât de data aceasta, cât și anterior noi am achiziționat vigneta pentru Bulgaria de pe site-ul http://www.bgtoll.bg și a fost în regulă de fiecare dată).
Cu toate că se lucrează la Podul Prieteniei (Giurgiu-Ruse), noi am stat doar 30 de minute la controlul de securitate (o zi de luni).
Mulțumesc că ai ajuns până aici și îți doresc drumuri bune și vacanță plăcută!
La rubrica mulțumiri, chiar trebuie să îi mulțumesc soției mele, Georgiana, care nu doar că m-a însoțit, ci m-a ajutat și în redactarea acestui articol.
Mulțumesc, Gia! ♥