Hai să ieșim din bula noastră!

Vă las și eu aici un gând care mă tot apasă de 2 zile.

Nu am pretenția să mă consider vreun analist politic sau mare sociolog, dar cred că e foarte important să reținem un aspect, IMPORTANȚA IEȘIRII DIN BULA ÎN CARE TRĂIM. Cum ne pricepem cu toții la politică, fotbal, pandemii, relații internaționale (nu a trecut mult timp nici de la alegerile din SUA) sau alte subiecte, am și eu niște păreri legate de prezența mică a tinerilor la vot, dar o să mi le păstrez de data aceasta pentru mine (o parte dintre ele). Altceva vreau să subliniez și este legat strict de bula de care vă ziceam mai sus. Nu vreau să exagerez, dar în bula mea (familie, prieteni, cunoștințe + mult consumatoarele de timp, rețelele de social media – facebook + instagram) cred că 65-70% dintre tineri au votat, iar cei care nu au votat, în majoritatea lor, nu au făcut-o din motive mai mult sau mai puțin obiective – nu au reușit să ajungă la secția de care aparțineau (sau în circumscripție, aka județ). Ori de la acest 70%, la cei 25%,  e cale lungă.  Duminică am fost implicat direct în procesul electoral, chiar acasă la mine, în mediul rural. Acolo am văzut cât de diferiți sunt oamenii care vin la vot, față de oamenii cu care trăiesc zilnic de aproape 10 ani de zile. Nu sunt mai buni sau mai răi, sunt pur și simplu diferiți. Au cu totul și cu totul alte probleme cu care se confruntă în viața de zi cu zi și pare că nimeni nu e ”aici” să îi asculte și mai mult decât atât să pună umărul la soluționarea acestora. Prin cineva care să fie ”acolo”, mă refer la Președinte, la Parlament, la Guvern, la partide, poate chiar la ONG-uri sau oricine altcineva care le cere să voteze, fie în vreun fel anume, fie să voteze informat așa cum e cazul nostru. Și chestia asta nu e de alatăieri, e un lucru care se perpetuează de ani de zile. Așa că dacă nu spargem barierele și dacă nu mergem să trăim ce trăiesc și oamenii din afara bulei noastre, o să ne fie greu să îi înțelegem vreodată. Și nu are legătură doar cu discrepanța urban-rural. Că dacă ar fi avut, mă gândesc că în buricul Bucureștiului trebuia să fie minim 70% prezența la vot, dar știm cu toții că nu a fost așa. De exemplu, gândind în perspectivă, îmi dau seama că a noastră campanie de informare și încurajare a exercitării dreptului la vot într-un mod informat, a ajuns în mare parte tot la oamenii care aveau oricum de gând să meargă la vot. Astfel, data viitoare îmi doresc ca alături de colegii mei să ajungem cu prioritate la acei oameni care simt că nu îi ascultă nimeni, că sunt lipsiți de speranță. Poate astfel ne dăm seama și de ce la webinariile și evenimentele din bula noastră, marja de prezență online este de ordinul zecilor sau maxim sutelor, iar la alții de care facem bășcălie sau ne amuzăm că li s-a stricat autocarul au zeci și sute de mii de oameni pe un ”laiv”.

Ieri seară am pus un instastory în care am întrebat oamenii care este principalul sentiment pe care îl au după aceste alegeri. Principalele sentimente menționate au fost așa: dezamăgire (pe primul loc de departe), furie, scârbă, dezgust, tristețe, abandon, iar câteva menționau chiar că se apucă de căutat job-uri în afară. Din nou, este vorba de bula în care trăiesc. Sunt curios și ce sentimente au oamenii din afara bulei mele, care s-ar putea să coincidă sau nu cu cele de mai sus. Poate că unii au vrut să tragă un semnal de alarmă, poate că alții au vrut să dea o ”palmă” partidelor, poate că pe alții nu îi mișcă deloc, poate că unii au considerat că ”pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca ….”, poate și poate.

În loc de concluzie, vă las cu un îndemn. Hai să nu mai găsim mereu vinovații în jurul nostru, să încercăm să depășim stadiul de consecințe și să ne axăm și pe cauzele care stau la baza acestora. Și să ieșim din bula noastră dacă vrem să vedem #RomâniaProfundă și de ce nu, poate chiar #RomâniaReală.  Poate chiar ne asumăm să ne apară numele pe garduri. Cu siguranță ar fi mai proactiv decât să ne plângem pe facebook.